Reprezentativ

Efectul de seră – cauze, consecințe, rezolvări

Efectul de seră reprezintă un proces natural prin care atmosfera terestră reţine o parte a energiei trimisă de Soare spre Terra, încălzind Pământul suficient pentru a crea un mediu propice vieţii. Citiţi în continuare despre mecanismele care nasc şi întreţin acest fenomen.

          Încălzirea globală     

         Încălzirea globală este o realitate. Temperaturile au crescut deja cu 0.76 grade Celsius faţă de valorile înregistrate la începutul revoluţiei industriale, iar proiecţiile oamenilor de ştiinţă indică faptul că ne vom confrunta cu creşteri suplimentare între 1.8 şi 4 grade Celsius până la sfârşitul secolului XXI. Ultima oară când variaţiile climatice au înregistrat asemenea niveluri a fost în urmă cu 125000 de ani, iar principala consecinţă a fost creşterea cu 4 până la 6 metri a nivelului oceanului planetar.

Cum apare şi ce reprezintă efectul de seră?         Efectul de seră poate fi descris ca fiind rezultatul interacţiunii dintre lumina solară şi straturile de gaze cu efect de seră din atmosfera terestră, care se întind până la înălţimi de 100 Km deasupra suprafeţei planetei (voi explica puţin mai târziu la ce ne referim prin sintagma „Gaze cu efect de seră”).

Revenind la conceptul de „gaz cu efect de seră”, trebuie menţionat că anumite gaze care intră în compoziţia atmosferei terestre, şi aici este vorba despre vaporii de apă, dioxidul de carbon, metanul şi oxizii de azot, dispun de o structură chimică propice absorbţiei radiaţiei infraroşii, prevenind, cel puţin temporar, dispersarea acesteia în spaţiu.

      Pe măsură ce aceşti compuşi chimici menţionaţi anterior absorb căldura degajată de această radiaţie infraroşie, ei se încălzesc şi încep să emită la rândul lor radiaţie infraroşie în toate direcţiile. O parte se întoarce astfel la suprafaţa Pământului, încălzind-o suplimentar şi generând ceea ce noi numim, folosind o inspirată analogie, efect de seră, iar o altă parte este în cele din urmă eliberată în spaţiul cosmic. Acest transfer de căldură creează un echilibru, o veritabilă balanţă energetică între cantitatea totală de energie care ajunge la Pământ dinspre Soare şi cantitatea eliberată de planetă înapoi în spaţiu, o balanţă extrem de importantă, vitală chiar pentru supravieţuirea formelor de viaţă de pe Terra.

      Gazele cu efect de seră au un rol identic cu cel al sticlei folosite la construcţia serelor. Fără ele, energia absorbită şi reflectată de suprafaţa Pământului şi-ar găsi foarte uşor drumul înapoi în spaţiul interplanetar, lăsând în urmă o planetă neospitalieră şi un mediu deloc propice vieţii aşa cum o cunoaştem noi astăzi. S-a calculat că prezenţa şi influenţa gazelor cu efect de seră ridică temperatura medie pe Terra de la -19°C, valoare care s-ar înregistra în absenţa acestor gaze, la ceea ce în prezent este o medie de 15°C la nivel global.

5 cauze principale ale încălzirii globale

1. Dioxidul de carbon emis de termocentrale

2. Dioxidul de carbon emis de vehicule

3. Metanul provenit din ferme și agricultură, din extracțiile petroliere, dar și de pe fundul mării

4. Defrișările masive, mai ales în zonele tropicale

5. Fertilizarea chimică intensivă a culturilor agricole

5 efecte devastatoare ale încălzirii globale

1. Creșterea nivelului mărilor și oceanelor

2. Intensificarea urganelor și furtunilor

3. Secetă și deșertificare

4. Acidificarea oceanelor

5. Pericolul extincției totale

Printre cele mai întâlnite soluții ale scenariilor de limitare a schimbărilor climatice este reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră generate de industria producătoare de energie electrică la valori apropiate de zero. De asemenea, utilizarea mai eficientă a energiei electrice este importantă deoarece ar oferi o mai mare flexibilitate în alegerea tehnologiilor cu emisii reduse de dioxid de carbon și ar putea scădea costurile eforturilor de limitare a schimbărilor climatice.  

     Deși energia nucleară este considerată o soluție matură cu emisii reduse de CO2, are în continuare o serie de riscuri, pornind de la extragerea uraniului și până la operarea centralelor. Printre soluțiile alternative, care au câștigat teren în ultimii ani, se numără energia solară și eoliană.

      Gestionarea terenului este o altă componentă importantă a măsurilor ce ar trebui întreprinse. Încetinirea despăduririlor și plantarea de arbori ar putea stopa și chiar inversa creșterea emisiilor generată de folosirea terenurilor. Prin împăduriri, terenul ar putea fi folosit pentru a capta dioxidul de carbon din atmosferă. O altă soluție ar putea fi stocarea dioxidului de carbon în formațiunile geologice, dar această abordare ar putea genera cutremure și alte riscuri pentru populație.

     Concluzia generală a raportului este că emisiile de gaze cu efect de seră trebuie reduse, iar renunțarea la combustibilii fosili și adoptarea energiilor alternative este parte a soluției. Pentru atingerea obiectivelor, IPCC susține un complex de măsuri care să vizeze toate aspectele ale vieții social-economice. De asemenea, IPCC se pronunță pentru o acțiune globală de temperare a schimbărilor climatice înaintea anului 2020, măsurile ulterioare având o eficiență estimată mult mai redusă.

BIBLIOGRAFIA

http://scinews.ro/reducerea-emisiilor-de-gaze-cu-efect-de-sera/https://ro.wikipedia.org/wiki/Efect_de_sera
Reprezentativ

Eminescu-Creangă :O prietenie adevărată

După numirea sa, în 1875, ca revizor şcolar Mihai Eminescu a întreprins inspecţii şcolare în mai multe zone. Cu acest prilej, Eminescu l-a descoperit pe învăţătorul Ion Creangă. Prietenia între ei s-a legat imediat. Eminescu a trimis ministrului un elogios raport prin care-i aducea la cunoştinţă „opera acestui modest dascăl”. Apoi, tot el îl va lua „mai cu vorba, mai cu forţa”, pe Creangă, la „Junimea”, unde a citit „Soacra cu trei nurori”.
La rândul său, Creangă avea faţă de Eminescu o admiraţie deosebită. Pe un manual de geografie primit în dar de la Eminescu, păstrat cu sfinţenie, Creangă va scrie: „Dăruit mie de d. Mihail Eminescu, eminentul scriitor şi cel mai mare poet al românilor 1878”.
Când Eminescu este destituit din funcţia de revizor, cel care îi sare în ajutor este Creangă, care-l găzduieşte în bojdeuca sa din Ţicău. Amândoi vor petrece toamna şi iarna, Eminescu „cizelându-şi versurile, redeşteptând trecutul şi trezind la viaţă nouă limba veche şi înteleaptă a cronicarilor”. În schimb, Creangă va termina „Moş Nechifor Coţcarul”. S-au despărţit cu greu, dat fiind faptul că Eminescu a fost numit redactor la ziarul „Timpul”. Îndurerat, Creangă îi scrie acolo:
Bădie Mihai,
Ai plecat și mata din Ieși, lăsând în sufletul meu multă scârbă și amăreală. Să deie Dumnezeu să fie mai bini pe acolo, dar nu cred. Munteanul e frate cu dracul, dintr-un pol el face doi; ș-apoi dă, poate nu-s cu inima curată când grăiesc de fratele nostru că-i cu dracul, în loc să fie cu Dumnezeu. Dar, iartă și mata, căci o prietinie care ne-a legat așa de strâns nu poate să fie ruptă fără de ciudă din partea aceluia care rămâne singur. Această epistolie ți-o scriu în cerdacul unde de atâtea ori am stat împreună, unde mata, uitându-te pe cerul plin cu minunății, îmi povesteai atâtea lucruri frumoase… frumoase… Dar coșcogemite om ca mine, gândindu-se la acele vremuri, a început să plângă… Bădie Mihai, nu pot să uit acele nopți albe când hoinăream prin Ciric si Aroneanu, fără pic de gânduri rele, dar din dragostea cea mare pentru Ieșul nostru uitat si părăsit de toți. Și dimineața când ne întorceam la cuibar, blagosloviți de aghiazma cea fără de prihană si atât iertătoare a Tincăi, care ne primea cu alai, parcă cine știe ce nelegiuire am făptuit și noi. Ți-as scrie mai multișor, însă a venit Enăchescu si trebuie să plec cu dânsul la tipografie.
Cu toată dragostea,
Ionică
Ieși, 1877, decembre
A doua scrisoare
Bădie Mihai,
Ce-i cu Bucureștiul, de ai uitat cu totul Ieșul nostru cel oropsit si plin de jidani? O fi musai viață burlăcească pe acolo, dar nu se cade să ne uiți prea de tot. Veronica a fost azi pe la mine si mi-a spus că și cu dânsa faci ca și cu mine. De ce? Ce rău ți-am făcut noi?! De Crăciun te asteptăm să vii. Tinca a pregătit de toate si mai ales „sarmalele“, care ție îți plăceau foarte mult. Eu am început, de, ca prostul, să scriu, dragă Doamne, o comedie. Când voi isprăvi-o, nu știu. Atâta știu, că subiectul e copiat, așa cum prea bine știi că pot copia, e luat din viața de măhăla, unde stau de când am părăsit Humuleștii. M-am întâlnit cu fratele Conta. La Ieși ninge frumos de ast-noapte, încât s-a făcut drum de sanie. Ciricul e mai frumos acum. Vino, frate Mihai, vino, căci fără tine sunt străin.
Te sărut pe frunte,
Ion Creangă
A treia scrisoare
Bădie Mihai,
Slavă Domnului c-am primit vești de la tine! Eu te credeam mort si mă luam de dor cu amintirile, când erați în jurul meu, tu, Augură, cel blestemat, Conta și alții, cari acum vă fuduliți prin căpitală, alături cu ciocoii, mânca-i-ar cânii, că sunt fiii lui Scaraoțchi, și pe voi norocul și binele. De ce lași pe Veronica să se zbuciume? Te-am așteptat de Crăciun să vii, dar… beșteleu, feșteleu, că nu pot striga văleu, și cuvântul s-a dus, ca fumul în sus, și de venit n-ai mai venit… Aferim… Dar noi, adică Ienăchescu, Răceanu și alți mușterii pentru mâncărică și băuturică bună, am tras un bairam de cel turcesc, cu vin grecesc de la Amira. Apoi ne-am dus cu sania afară din oraș, si acolo pune-te din nou masă! A doua zi la fel; de-abia a treia zi ne-am zburătăcit, ca vrăbiile, fiecare pe la vatra lui. Acum stau lângă horn cu pisicele mele si mai pun rânduială în cele însemnări. Tu, te cerți cu politicienii prin Timpul; ce-ai pățit de te-ai făcut așa războinic?
Sănătate și voie bună,
Ionică

Emoțiile și copilul

Copilul care se bucură atunci când învață(la orice materie), va ajunge mai ușor la performanțe semnificative decât copilul care face aceste lucruri pentru că vrea o notă mare, primul dintre ei este cel care va fi fericit și mai echilibrat la maturitate. Cu toate că știm aceste lucruri, emoțiile copilului nu sunt( aproape) niciodată primele lucruri la care ne gândim atunci când ne întrebăm cum putem să îl ajutam pe copil să învețe mai bine.

Cea mai bună învățare are loc atunci când lecția trezește interesul copilului, când elevul reușește să formeze o legătură emoțională cu subiectul sau cu profesorul.

Este important de știut că emoțiile copilului influențează atenția, motivația și strategiile de învățare ale lor.

Trebuie să ne orientăm pe emoțiile pozitive-plăcute. Acestea pot fi:bucuria, entuziasmul, speranța și mândria. Aceste emoții il ajută pe copil să își concentreze atenția asupra sursei respectivei emotii,de aceea atunci când apare entuziasmul pentru materia învățată sau bucuria de a înțelege, copilul își va concentra toată atenția asupra lecției și învățarea va fi mai eficientă. Chiar dacă, se poate întâmpla ca emoțiile pozitive să nu aibă nici o legătură cu învățarea (de exemplu,copilul a primit un cadou și este bucuros), acestea vor interfera cu învățarea. Emoțiile pozitive pot sa creasca interesul și motivația elevilor pentru învățare, ajutând la reamintirea momentelor plăcute pe care le-au trăit și astfel apare motivația intrinsecă

In schimb emoțiile negative pot sa reducă capacitatea atențională și astfel pot să scadă performanța școlară. Emoțiile negative afectează capacitatea copiilor de a se concentra asupra învățării, de exemplu, teama de eșec îl poate face pe copil să se gândească mai degrabă la eșec si la felul în care se va simți dacă ia o notă mică,în loc să se concentreze asupra învățării. Plictiseala duce la lipsa concentrării și astfel apar stările de „visare cu ochii deschiși ” .Anxietatea și rușinea pot reduce interesul și motivația intrinsecă, împingându-l pe copil să renunțe la noua provocare.

Așadar, întotdeauna trebuie să descoperim starea emoțională a copilului înainte de a da un verdict în legătură cu învățarea.

Mihai Eminescu și steaua

Poate vă veți întreba, așa cum am făcut-o și eu, când am citit prima data “La Steaua”: ce legătură are Mihai Eminescu cu știința?

Citind puțin despre Eminescu am aflat că poetul a urmat cursurile Universității Vieneze timp de 3 ani, între 1869 și 1872. La acel timp el nu avea bacalaureatul, de aceea putea doar să asiste la cursuri dar nu putea să dea examene. În aceeați situație s-a regăsit 30 de ani mai târziu și celebrul Albert Einstein. Cursurile pe care le-a urmat Eminescu au fost foarte diverse: știintă, filosofie, literatură…
Fiind înzestrat cu o deosebită intuiție, aceste studii i-au permis Poetului să reflecteze, poate toată viața sa, asupra unor noțiuni fundamentale în știintă: Timp, Spațiu, Materie, Univers.
Poezia “La Steaua” a fost scrisă de Eminescu în decembrie 1886 și acum, la 169 de ani de la nașterea poetului, continuă să ne uimească.
Eminescu spunea”

“La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

” Lumina care a ajuns în câteva mii de ani la noi este unul dintre conceptele comune ale astronomiei de acum.
Termenul de an-lumină denumește distanța pe care o parcurge lumina într-un an, cu viteza din spațiu, de 300.000 de kilometri pe secundă. Deci, dacă ar fi să calculăm această distanță, am obține:
d = 3.105 km/s∙365∙24∙3600s = 9460800000000 km o valoare enormă pe care greu am putea să o rostim.
Apoi poetul ne spune că:

“Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, si nu e.”

Am putea spune că, cu cât privim mai departe în cosmos, cu atât privim, de fapt, înapoi în timp. Cele mai puternice telescoape contruite au “văzut” în locuri unde nimeni nu a tras vreo privire: la 13 miliarde de ani-lumină distanță. Ceea ce telescoapele noastre “văd” acum nu mai există, ele “văd” doar ce era în urmă cu miliarde de ani. Astfel, chiar dacă Einstein nu a știut, Mihai Eminescu l-a depășit cu 20 de ani.

Bibliografie:
– Mihai Eminescu, http://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu
– Eminescu, Mihai – Poesii, Editura Academiei Republicii Socialiste Rom~nia, 1989
– Osiceanu, Petre – Eminescu și conceptele fundamentale ale fizicii moderne, studiu, București, 2010
Prof. Ivan Daniela

Poluarea

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale, cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din activitățile umane. Se disting următoarele categorii: poluare fizică (incluzând poluarea fonică și poluarea radioactivă), poluarea chimică (produsă de diverse substanțe eliberate în mediu sub formă gazoasă, lichidă sau de particule solide), poluare biologică (cu germeni patogeni, substanțe organice putrescibile etc.).

            Există două categorii de poluanți:

  • Poluanții biodegradabili sunt substanțe, cum ar fi cele conținute în apa menajeră, care se descompun rapid prin unele procese naturale. Acești poluanți devin o problemă când se acumulează mai rapid decât pot să se descompună.
  • Poluanții nedegradabili sunt substanțe care nu se descompun, sau se descompun foarte lent, în mediul natural. Odată ce apare contaminarea, este dificil sau chiar imposibil să se îndepărteze acești poluanți din mediu. Compușii nedegradabili cum ar fi diclor-difenil-tricloretanuldioxinele, bifenilii policlorurați (BPC) și materialele radioactive pot să ajungă la nivele periculoase de acumulare și pot să urce în lanțul trofic prin intermediul animalelor. De exemplu, moleculele compușilor toxici pot să se depună pe suprafața plantelor acvatice fără să distrugă acele plante. Un pește mic care se hrănește cu aceste plante acumulează o cantitate mare din aceste toxine. Un pește mai mare sau alte animale carnivore care se hrănesc cu pești mici pot să acumuleze o cantitate mai mare de toxine. Acest proces se numește „bioacumulare”.

Activități și proiecte artistice în cadrul Școlii Gimnaziale Gh. Săvinescu-Crăcăoani

În anul școlar 2017-2018 au fost realizate un număr de 3 decorațiuni murale, proiecte desfășurate cu participarea elevilor școlii gimnaziale Gh. Săvinescu din com. Crăcăoani și a structurii din localitatea Magazia. Este vorba despre reprezentarea unui zimbru într-o manieră abstractă, realizat în stilul Pop-Art, despre portretul lui Gheorghe Săvinescu, realizat doar în tonuri de gri, pentru a ușura munca și contribuția elevilor, iar cu ocazia Centenarului, elevii au realizat sub îndrumarea mea, sigla cu cele 3 cifre. Intenționez să desfășurăm și alte proiecte ce țin de Arta murală. Între timp, atașez câteva imagini cu proiectele finalizate.

Prof. Hantăr Claudiu Ștefan

Decorație murală – ‘Zimbrul’
Școala gimnazială Magazia
Imagine din timpul realizării decorației murale
Portret Gheorghe Săvinescu
Școala Gimnazială Crăcăoani
Imagini din timpul realizării decorației murale

Importanța artei murale în instituțiile de învățământ

Arta murală are și va avea mereu un impact major asupra noastră, are și intotdeauna va avea o importanță deosebită, in ciuda faptului ca mulți nu conștientizează. Din fericire, in Romania arta murală este un capitol in continuă dar lentă dezvoltare. Pentru mulți dintre noi, arta murală este concepută ca anumite forme de expresii cum ar fi grafiti sau in unele cazuri chiar vandalism, dar asta din cauza lipsei educatței estetice vizuale.

Incă din antichitate oamenii au căutat să infrumusețeze spațiile parietale, pavimentare, mereu au simțit nevoia de a decora. Noi , ca artisti plastici dorim sa transmitem ale noastre ganduri, emotii , idei si conceptii prin arta noastra, unui public larg, mai avizat sau mai putin avizat, fiecare dintre noi percepand diferit mesajul pe care o lucrare murala il transmite. Consider ca rolul artei murale in general, nu doar, dar mai ales in institutiile de invatamant este de o importanta cruciala. Inca din varstele fragede, copiii , in majoritatea cazurilor sunt inhibati de parinti in a se exprima, fiindca prima forma de exprimare si comunicare a noastra, inainte de a vorbi, scrie sau merge , este desenul, prin ceea ce noi numim grafism.

Copiii , undeva dupa varsta de 2 ani, deja realizeaza legatura si corelatia dintre mana lor si urmele lasate de un anumit obiect de scris, in concluzie ei transmit un mesaj, comunica. Multi dintre parinti nu inteleg acest lucru, reactionand prin oprirea si inhibarea acestei comunicari. Putin mai tarziu, undeva dupa varsta de 10 ani, in mare parte din cauza inhibarii modului lor de exprimare din anii fragezi, ei vor fi reticienti in a se exprima prin desen, pictura, nu vor avea incredere in abilitatile lor artistice, le va fi frica sa realizeze anumite teme, din cauza faptului ca poate nu se vor ridica la nivelul asteptarilor.

Voi incheia cu aceasta scurta paranteza, dar am considerat-o necesara pentru a explica de ce prezenta artei murale in spatiul public este vitala in dezvoltarea si inspirarea tinerilor din institutiile de invatamant. Culorile ne inconjoara zi de zi, ne atrag sau indeparteaza, de plac sau displac, ne influenteaza la un nivel subliminal, fara sa ne dam seama. Fiecare dintre noi facem niste alegeri bazate pe preferintele noastre in ceea ce tine de cromatica, de la articole vestimentare, mobilier, lucrari de arta, produse electrice sau electrocasnice. Ne inconjuram de ceea ce ne place, fie ca e vorba de oameni, bunuri materiale sau culorile unei camere.

Arta murala in institutiile de invatamant are rolul de a dezvolta imaginatia, de a transmite un mesaj, de a inspira pe privitor, fiecare dintre acestia percepand diferit opera de arta. Inca din perioada comunismului, scolile au primit un numar mare de decoratii murale apartinand mai multor tehnici cum ar fi mozaicul, sgrafitto, picturi murale si sculpturi. Din pacate tematicile poate au fost putin mai rigide sau prestabilite, dar cu siguranta ne-au marcat si le tinem minte mereu, indiferent de varsta, de anii care au trecut de cand am absolvit studiile. Chiar si eu personal, inca din scoala generala iar mai apoi din clasa a V-a, de cand am inceput cursurile Liceului de Arta Victor Brauner din Piatra Neamt, imi amintesc cu drag doua sgrafitto-uri, unul aflat in interiorul unei sali de clasa, altul aflat pe un perete exterior.

Au avut deci un impact major in perceptia mea asupra artei, am admirat si am fost atras de aceste tehnici. Este foarte important deasemenea tema aleasa si gamele cromatice utilizate, noi, artistii, prin lucrarile noastre trebuie sa starnim si sa dezvoltam imaginatia si de ce nu, interesul pentru arta in institutiile in care decoram. Pot da cu mare drag cateva exemple exceptionale, si de lucrari murale in institutii publice si de a demonstra ca arta murala este , asa cum am precizat mai sus, intr-o continua dezvoltare, multumita artistilor si unor companii sau organizatii care au sustinut din mai multe puncte de vedere aceste proiecte.

Prof. Hantăr Claudiu Ștefan

Programul Digitaliada

Digitaliada este un program de educație digitală ce încurajeaza folosirea la clasă a metodelor de lucru interactive și a conținutului digital educativ, pentru a crește performanțele școlare ale elevilor. Programul are două componente:

  • la nivel național – platforma www.digitaliada.ro, care conține materiale digitale educative validate de experți în educație
  • la nivel rural – proiectul Digitaliada în școli de la sate

Programul Digitaliada se desfășoară cu sprijinul Ministerului Educației Naționale.

Programul Digitaliada a început în anul 2016, cu un proiect-pilot în 10 școli și a fost extins în prezent la 40 de școli.

Programul Digitaliada este derulat și implementat de Fundația Orange.

Competiția se desfășoară pe www.digitaliada.ro, în perioada 22 noiembrie 2018 – 15  februarie 2019, iar materialele vor fi evaluate de o comisie de experți în educație și conținut digital. #Digitaliada oferă ca premii echipamente electronice și IT în valoare totală de 8000 euro și se adresează tuturor persoanelor interesate să creeze și să pună la dispoziția publicului larg materiale didactice în format digital pentru clasele V-VIII.

Începând cu această ediție, se pot înscrie în competiție și elevii de peste 14 ani.

Cazemată pentru adverbul oleacă și pentru Măria Sa, Zimbrul. Sau ce (mai) sărbătorim de Centenar în Moldova

Am mai fi sărbătorit oare Centenarul dacă nu ar fi existat Mica Unire (care a implantat această sămânță a întregirii neamului în conștiința celorlalte bucăți de Românie încă nelipite la trupul-mamă)?

           Ar mai fi existat Marea Unire fără Moldova cea aprigă care să se fi unit mai întâi cu Țara Românească? Probabil că nu. Așadar, Moldova a jucat un rol important în procesul marii deveniri – “România Dodoloață”. Să nu uităm asta!

Dacă Moldova n-ar fi existat, ar fi fost inventată de vreun alchimist bătrân. Dintr-o viță de Cotnari, un pumn de lut și câțiva stropi de Eminescu. Și nu de dragul bancurilor cu moldoveni, ardeleni și olteni. Moldova ar fi fost inventată de dragul adverbului oleacă.

Trebuie să fii moldovean autentic pentru a “trăi” în dimensiunea lui oleacă. Aici, în nordul țării, adverbul oleacă rămâne în continuare “ceva” nedefinit și bine înțelenit în fibrele cele mai intime ale sufletului moldav. Pentru că noi, moldovenii, mai muncim oleacă, ne mai tragem sufletul oleacă, mai petrecem oleacă – toate spre slava acestei părți de vorbire neflexibile.  Dacă Moldova n-ar fi existat, ar fi fost inventată. Măcar de dragul legendei lui Dragoș Vodă, a zimbrului fioros și a cățelușei Molda.

Dar Moldova a existat și există în continuare, la fel de frumoasă ca în descrierile cărturarului Dimitrie Cantemir, la fel de frumoasă ca atunci când a plecat Dragoș din Maramureș și a trecut munții, descălecând aici, în ținutul zimbrilor. Munții sunt tot acolo, la locul lor. Codrii – oleacă ciuntiți – dar încă în picioare. Neamul zimbrilor a pierit și a reînviat, semn că zimbrul este pasărea Phoenix a moldovenilor. Animalul-totem cutreieră azi prin pădurile Moldovei în deplină libertate. Pierdut și regăsit, maiestuos și înfricoșător deopotrivă. Fiară cu ținută regală,  domn peste cetini și fânețe

În cinstea Măriei Sale – Zimbrul – Cantemir a scris:

Foto Antonio Duban, cl. VII, Magazia
 

           “În munţii dinspre apus trăieşte o altă fiară sălbatică, despre care aproape că aş zice că este numai a ţării noastre. Moldovenii îi zic zimbru; la mărime se aseamănă cu boul domestic, însă are capul mai mic, gâtul mai lung şi pântecele mai supt, picioarele mai lungi, coarne subţiri şi crescute drept în sus, cu vârfuri foarte ascuţite, numai oleacă întoarse în afară. E o fiară sălbatică şi iute la picior, şi poate să se caţere ca o capră pe stânci abrupte. De aceea aproape că nu poate fi prins decât dacă e rănit sau ucis cu puşca. Aceasta este fiara al cărei cap a fost ales ca stemă a ţării lui Dragoş, cel dintâi voievod moldovean.”(Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldavie, din capitolul  VII “Despre animalele sălbatice şi domestice”)

În anul Centenarului se cuvine a cinsti în Moldova – pe lângă Marea Unire de la 1918 – adverbul oleacă și reintroducerea în libertate a zimbrului.

În anul Centenarului să-și amintească fiecare parte a “României Dodoloațe” cu ce se mândrește sau ce o reprezintă. Noi, moldovenii din Nord-Estul țării, ne mândrim cu Ținutul Zimbrului, cu o salbă încântătoare de schituri și mănăstiri, cu munții, pădurile și tradițiile noastre, dar mai presus de toate, cu o spiritualitate care se încăpățânează să rămână pe baricade.

                                                            Prof. Ionela Chiru